[Strofa 1: Ana Coman & Florin Galan]
Mi-a luat ceva mai mult decât ție să plec
Scopul n-a fost să te-ntrec
Dar n-a fost niciun scop și tu știai de la-nceput
A fost la început, atâta a ținut
Dar ai ținut să-mi spui că n-ai pe-altcineva
Tu ai șters pagini și acum îmi spui că nu le-ai scris
Uneori un cuvânt nescris păstrează viu un vis
[Refren]
E cumva pe dos, când tu mă lași în alte brațe sau pe jos
Ți-am spus de-atunci ca sunt aici nu mai trebuie să te-ascunzi
Aș da orice să te întorc cumva in timp
Dar n-are rost, n-o să mai fie niciodată, niciodată cum a fost
Niciodată cum a fost
[Strofa 2]
Si nu e prima oara când spun ca gata plec
Eu știu că tu zici multe dar eu tot o sa încerc
Observ că tot încerci, n-ar fi mai bine să te oprești?
Observ că mă tot cerți, la mine nu te mai gândеști
Mă tot gândesc, dar nu mai are niciun rost
Te-ai convins că nu nе știm și ai fugit cu tot ce-a fost
Încă nu ne știm, și asta spune tot
De ce încă ești aici dacă țipi că nu mai poți?
[Refren]
E cumva pe dos, când tu mă lași în alte brațe sau pe jos
Ți-am spus de-atunci ca sunt aici nu mai trebuie să te-ascunzi
Aș da orice să te întorc cumva in timp
Dar n-are rost, n-o să mai fie niciodată, niciodată cum a fost
Niciodată cum a fost
[Punte]
Zi-mi tu ce să fac ca sa fie mai ușor
Ai putea să nu te mai prefaci că vii de dor
De ce-aș veni atunci la tine?
E povestea ta, răspunsul nu-i la mine
[Refren]
E cumva pe dos, când tu mă lași în alte brațe sau pe jos
Ți-am spus de-atunci ca sunt aici nu mai trebuie să te-ascunzi
Aș da orice să te întorc cumva in timp
Dar n-are rost, n-o să mai fie niciodată, niciodată cum a fost
Niciodată cum a fost